Relatia dintre volumul vanzarilor si profitabilitate trebuie sa fie examinata frecvent in cadrul planificarii cost-volum-profit sau analiza pragului de rentabilitate pentru a valida profitabilitatea activitatii economice desfasurate.
Analiza pragului de rentabilitate este o metoda de teterminare a punctului in care veniturile din vanzari acopera complet costurile, adica firma desfasoara o activitate rentabila.
Analiza pragului de rentabilitate este importanta in procesul de planificare, deoarece relatia cost-volum-profit poate fi influentata foarte mult de proportia investitiilor in activele fixe, iar la stabilirea planurilor financiare, de obicei, se opereaza schimbari ale raportului dintre valoarea activelor fixe si a celor curente. Este foarte important sa se stabileasca un volum suficient al vanzarilor pentru acoperirea costurilor fixe si variabile astfel incat firma sa produca profit.
Atunci cand se planifica realizarea unui proiect, este relativ usor sa se estimeze costurile fixe si variabile asociate acestui proiect. Aceste costuri pot fi estimate prin identificarea si insumarea componentelor majore ale cheltuielilor fixe, cum ar fi amortizarea, cheltuielile administrativ generale, chiria, etc. si apoi utilizarea acestei sume ca total costuri fixe. Costurile variabile totale pot fi calculate apoi ca fiind costuri totale minus costuri fixe totale. In situatia unei firme operationale este mult mai dificil sa se separe costurile fixe si costurile variabile pentru a calcula pragul de rentabilitate.
Analiza pragului de rentabilitate va clarifica problemele legate de trei tipuri importante de decizii in afaceri, si anume:
- cand se iau decizii asupra unor noi produse, analiza pragului de rentabilitate poate sa ajute in determinarea cifrei de afaceri pentru noul produs, astfel incat firma sa fie profitabila;
- analiza pragului de rentabilitate poate fi utilizata pentru studierea efectelor unei extinderi generale a nivelului de operatiuni al unei firme. O extindere va duce la cresterea atat a costurilor fixe cat si a celor variabile, dar si la cresterea cifrei de vanzare previzionate;
- atunci cand o firma doreste sa se implice in proiecte de modernizare si automatizare, proiecte care cer o investitie in active fixe pentru o micsorare ulterioara a costurilor variabile, mai ales a celor cu forta de munca, analiza pragului de rentabilitate ajuta echipa manageriala sa intrevada consecintele acestor proiecte.
Existenta unui instrument de stabilire a pragului de rentabilitate corect structurat raportat la specificul activitatii si la tipul decizie ce trebuie luata este o necesitatea pentru a dezvolta o afacere in mod profitabil.
Practic pragul de rentabilitate reprezinta acel nivel al activitatii firmei la care valoarea vanzarilor este egala cu valoarea costurilor totale ale afacerii, profitul fiind ”0”. Din acest motiv pragul de rentabilitatea este numit si punst critic sau punct de echilibru.
Stabilirea pragului de rentabilitate are in vedere urmatoarele variabile:
- pretul de vanzare pe care societatea il practica pentru produsele sau serviciile sale;
- costurile fixe pe care firma le suporta;
- costurile variabile pe care societatea le genereaza.
Extimarea CORECTA a acestor variabile va asigura o estimare realista a timpului necesar in care activitatea / afacere isi va autosustine costurile de productie/functionare din propriile sale vanzari, si de la care va fi profitabila pentru proprietari.
Formula standard de determinare a pragului de rentabilitate este:
Cantitatea de vandut = Costuri fixe / ( Pret de vanzare unitar – Cost variabil unitar)
Rezultatul evidentiaza cantitata de produs/ servicii care trebuie vanduta pentru atingerea pragului de rentabilitate. Este foarte important sa putem astfel determina Cifra de afaceri minima peste care vanzarile realizate de proiectul/ afacerea vor genera profit.
Modul de calcul pare simplu, insa structura si specificul fiecarei activitati genereaza rationamente si calcule intermediare necesare in determinarea corecta a pragului de rentabilitate a firmei. Cateva elemente care complica algoritmul de detrminare ar putea fi:
- existenta mai multor linii de activitate distincte – productie, servicii, comet;
- liniile de activitate au portofolii semnificative de produse finite, servicii prestate, marfuri comercializate;
- liniile de activitate utilizeaza concomitent spatii comune de productie/ prestare/comercializare;
- cicluririle de rotatie pentru produse/ marfuri implica realizare de stocuri;
- preturile de vanzare pentru produsele finite, semifabricate, serviciile prestate si marfurile sunt supuse unor politici de discount-uri functie de volume, tipul clientului si zona geografica;
In determinarea acestui prag de rentabilitate trebuie avut in vedere volatilitatea variabilelor pe termen mediu si lung functie de modificarile economice de pe pietele resurselor implicate in procesul de productie, sezonalitatea activitatii si presiunile concurentiale, evolutiile tehnologice cu implicatii in protectia mediului, modificarile legislative din domeniile muncii, energiei, protectiei mediului, etc.
Astfel, la variatii seminificative a variabilelor din formula se impune revalidarea pragurilor de rentabilitate. Multe societati stabilesc praguri de rentabilitate cel putin pe clasa/tipuri de produse finite/servicii prestate sau marfuri comercializate pe care le revalideaza cel putin trimestrial.
In practica curenta se utilizeaza si alte variante care au la baza formula clasica dat fiind cresterea automatizarii proceselor si a informaticarii sistemului finnciar-contabil, astfel:
a) in situatia in care se doreste identificarea volumului cantitativ de produse/ servicii care trebuie vandute pentru a atinge punctul critic cu asigurarea implicita a unei valori minime de profit, atunci se va introduce in formula si acest obiectiv de profit;
Cantitate de vandut = (Costuri fixe + *Obiectiv de profit)/(Pretul de vanzare unitar – costul variabil unitar)
*obiectiv de profit = valoarea profitului minim pe care actionarii/asociatii/investitiorii trebuie
sa il incaseze.
b) unele dintre costurile fixe ale firmei nu sunt, practic, iesiri de numerar, fapt pentru care este util pentru echipa manageriala sa cunoasca pragul de rentabilitate in numerar.
Formula de aplicat are urmatoarea structura.
Cantitate de vandut = (costuri fixe – cheltuieli noncash)/(Pretul de vanzare unitar – costul variabil unitar)
Este important ca fiecare societate sa detina un instrument functional de determinare si revalidare a volumului de produse/servicii care constituie pragul de rentabilitate in situatia preturilor de vanzare practicate, a costurilor fixe suportate si a costurilor variabile generate.
Este bine pentru afacerea noastra sa stim valoarea acestui prag de rentabilitate in situatii cum ar fi:
- introducem un produs / serviciu nou in portofoliu firmei;
- modificam fluxurile tehnologice cu scopul de a eficientiza activitate;
- crestem volumul productiei prin extinderea capacitatii de productie;
- rezultatele actuale ale afacerii sunt semnificativ diferite fata de cele estimate initial;
- sunt modificari semnificative ale costurilor de productie variabile; etc.
Acest indicator de regula da liniile directoare ale politicilor de vanzare ale firmei. Avand acest indicator in vedere se vor stabili target-ele de vanzare, politicile de discount, politicile de creditare comerciala, etc. Fapt pentru care este foarte important sa stim la ce ne raportam, iar acea valoare sa fie supusa unui proces repetitiv de validare. Acest comportament ne asigura un control asupra afacerii, ne atentioneaza daca factori negativi afecteaza firma cu o pondere mai mare decat am estimat initial si ne permite sa facem ajustari cat mai eficiente si rapide pentru a diminua pierderile si a ne asigura lichiditatea.