Analiza economico-financiara este o activitate extrem de importanta in dezvoltarea unei societati deoarece ajuta la stabilirea pozitiei pe care se afla societatea raportat la concurenti si industrie, dar si la modul in care evolueaza aceasta, pentru a identifica aspectele care necesita ajustari in scopul imbunatatirii performantelor financiare si economice.
In functie de complexitatea activitatii societatii, a marimii si a fazei in care se afla afacerea, se aplica seturi de indicatori de structura si evolutie specifici cu obiectivul principal de a identifica amploarea si sensul relatiilor cauza-efect si a celor structural-functionale. Un astfel de set bine calibrat si personalizat pe specificul societatii analizate este un instrument absolut necesar in stabilirea deciziilor manageriale optime prezente si viitoare.
In acest sens asigura-te ca ai o analiza economico-financiara cat se poate de clara, completa si concisa pentru a lua cele mai bune decizii manageriale ai astfel mentine-ti business-ul intr-o constanta dezvoltare si sub control.

Pragul de rentabilitate reprezintă acel volum al producției la care costurile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției, iar rezultatul este egal cu zero. Activitatea economică devine rentabilă după ce rezultatul ei depășește pragul de rentabilitate. Până la acest nivel al producției unitatea înregistrează pierderi.

Pragul de rentabilitate poate fi determinat:

Punct critic al societatii sau investitiei este întâlnit atunci când cifra de afaceri este egală cu cheltuielile totale:

 Cifra de afaceri (CA) = Cheltuieli totale (CT)

Cheltuielile totale (CT) se compun din cheltuielile fixe (CF) și cheltuielile variabile (CV).

Astfel, formula poate fi:

Cifra de afaceri (CA) = Cheltuieli Fixe(CF) si Cheltuieli Variabile (CV)

Raportat la nivelul de activitate a unitatii sau a unei investitii cu cât Cifra de afaceri este mai mare cu atât riscul de exploatare este mai redus și rezultă că unitatea se adaptează repede la modificările mediului economic prin cantitatea producției realizate. Cu cât cifra de afaceri se situează mai departe de pragul de rentabilitate unitatea are o stabilitate financiară mai mare.

Diferența dintre pragul de rentabilitate și cifra de afaceri este numită flexibilitate absolută sau marjă de siguranță (MS). Acest indicator arată în ce măsură poate oscila volumul activității, fără ca această oscilație să implice înregistrarea unei pierderi.

Functie de valoarea marjei de siguranta, societatile pot fi incadrate in unul din urmatoarele profile:

– instabilă când CA se situează cu până la 10% peste pragul de rentabilitate (MS<10%);

– relativ stabilă când CA se situează sub 20% peste pragul de rentabilitate (MS<20%);

– confortabilă când CA depășește cu peste 20% pragul de rentabilitate (MS>20%).

B)     Pragul de rentabilitate pe produs

Metodologia de determinare ia în considerare sensul de evoluție a costurilor și veniturilor la modificarea volumului de producție.

Când costurile variabile evoluează în mod direct proporțional cu volumul producției se folosește modelul liniar de evoluție a costurilor variabile și a veniturilor, tehnica de calcul a pragului de rentabilitate poate fi etapizată.

Formula de determinare a productiei pentru atingerea punctului critic este:

Qe = CF / (P – Cv)

Unde:

CF -Costurile fixe;

Cv– cheltuieli variabile pe unitatea de produs (materiale, salarii);

P – pretul de vanzare pe unitatea de produs;

Q_E  – mărimea producției fizice corespunzătoare pragului de rentabilitate (E). Ea reprezintă o informație absolut necesară în luarea deciziei de asimilare a unui produs nou, sau a produsului planificat.

Q_E este nivelul de producție pentru care unitatea nu înregistrează profit, ci din vânzarea acestei cantități se obține numai recuperarea cheltuielilor fixe și variabile.

Profitul poate fi crescut prin manevrarea variabilelor cost și preț în următoarea manieră:

• reducerea costurilor fixe prin acțiuni cum sunt întreținerea preventivă a utilajelor, utilizarea unor utilaje cu consum specific mai redus, fundamentarea necesarului de personal, etc.;
• reducerea costului variabil prin diminuarea consumurilor specifice de materii prime și materiale, achiziționarea materialelor la prețuri mai competitive, optimizarea proceselor de muncă, etc.;
• creșterea prețului prin creșterea calității, a competitivității produsului, accesarea de noi piete mai profitabile, etc..

Pragul de rentabilitate reprezintă cantitatea de produse sau cifra de afaceri dincolo de care unitatea obține profit.

Determinarea acesteia, cât și analiza pragului de rentabilitate se face în legătură cu evoluția specifică a costurilor și prețurilor, datorită variabilității pe termen scurt mai ales în condițiile  inflației, a informațiilor care intervin în calculație.Pe măsură ce mărimile luate în calcul se modifică, pragul de rentabilitate trebuie reactualizat.

Cunoașterea pragului de rentabilitate al unității permite calcularea marjei de siguranță cu care se fundamentează decizii financiare.

Analiza pragului de rentabilitate este un demers obligatoriu pentru:

• activitatea curentă – metodă de prevedere a profilului la modificarea nivelului de activitate, respectiv a producției;
• studierea consecințelor creșterii vânzărilor sau cifrei de afaceri (CA);
• studierea metodelor și planurilor de modernizare sau retehnologizare a producției.

Utilizarea acestui instrument in mod corect si corelat cu necesitatile firmei  va ave ca benficii:

–         pune în evidență corelațiile dintre dinamica producției, respectiv a veniturilor și dinamica costurilor grupate pe costuri variabile și fixe;

–         permite determinarea gradului de utilizare a capacității de producție în corelație cu un anumit profit dorit;

• Analiza descriptivă. Accesează datele și utilizează indicatorii  pentru a vă afișa starea curentă a companiei. De exemplu, informațiile în timp real privind populațiile de clienți, la numărul de vânzări sau la datele financiare. Analiza descriptivă nu încearcă să identifice relațiile cauză-efect. În esență, oferă cifre clare și exacte.
• Analiza predictivă. Acest tip de analiză avansează cu un pas fata de cea descriptiva si incearcă să anticipeze acțiunile viitoare, pe baza tendințelor datelor istorice.
• Analiza prescriptivă. Această formă de analiză de afaceri vă poate arăta care este cea mai bună cale de acțiune într-o anumită situație. După ce analiza descriptivă v-a arătat ce s-a întâmplat deja, analiza predictivă a încercat să anticipeze ce s-ar putea întâmpla în continuare, analiza prescriptivă utilizează informațiile respective pentru a vă oferi soluțiile posibile, pe baza unor situații similare (datele de la un an la altul, datele sezoniere, datele de lansare a produselor).

Analiza de afaceri este procesul de accesare și evaluare a datelor de patrimoniu disponibile companiei dvs. și utilizarea acestora pentru a lua decizii bazate pe date reale. Este mai mult decât analizarea cifrelor pentru a afla ce s-a întâmplat. În plus, analiza de afaceri include înțelegerea cauzelor și recomandarea pașilor de urmat. Astfel pentru a va asigura un proces decizional eficient, bazat pe relatii cauza-efect reale, cuantificabile si predictibile este de dorit sa va asigurati ca firma DVS. beneficiaza de un serviciu de analiza de afaceri optim pentru activitatea firmei si cu caracter permanent luna/luna sau cel putin trimestru /trimestru.

Cu toate ca este foarte important ca deziciile sa fie bazate pe indicatori care sa prezinte cat mai real si complet relatiile cauza-efect de la nivelul unei firme realitatea este ca intre 60% și 73% din toate datele interne ale unei companii rămân neutilizate în analize. Este un procent foarte mare în cazul analizării posibilelor avantaje ale întreprinderilor mici. De regula se au baza doar datele oferite de contabilitate care de regula sunt istorice si cu scop in determinarea bazei impozabile.

Un sistem real de analiza, la un nivel basic si cu frecventa lunara va va garanta un sistem decizional eficient si implicit beneficii. Iată care ar fi câteva dintre ele:

• Respectarea bugetelor. Dacă sunteți la fel ca majoritatea întreprinderilor mici, bugetul dvs. este limitat. Utilizarea analizelor de afaceri vă ajută să valorificați fiecare resursa, ajutându-vă să vă cunoașteți mai bine activitatea de productie, furnizorii, clienții, să anticipați nevoile în continuă schimbare ale acestora, să depășiți concurența și să introduceți idei și produse inovatoare pe piață.
• Procese decizionale mai bune. Nu știți exact cum să folosiți bugetul ? Sau care fluxuri, parteneriate, produse/ servicii sunt cele mai eficiente? Cum rămâne cu previzionarea produselor/serviciilor cu cele mai bune vânzări si randamente ? Analiza de afaceri folosește datele pentru a asigura luarea de decizii informate și a îmbunătăți acuratețea, eficiența și timpul de răspuns.
• Abilitatea de a compara realizările cu obiectivele generale. Analiza afacerilor vă oferă o imagine mai clară asupra țintelor și obiectivelor. Prin utilizarea vizualizării datelor, companiile pot urmări performanțele curente și anterioare, cu ajutorul unor indicatori de performanță cheie , țintelor și obiectivelor.
• Stați informați. Deținătorii de companii și comercianții pot utiliza analizele pentru a înțelege tendințele, comportamentul anumitor structuri  interne ( productie, stocuri, mentenanta, etc.) a furnizorilor si clienților și schimbările de pe piață. Aceste date vă vor permite să păstrați controlul și să faceți schimbări în manieră dinamică atunci când și dacă datele semnalează că este cazul să le faceți.
• Consolidați eficiența. În zilele noastre, companiile colectează datele cu viteza luminii. Datorită analizelor de afaceri, puteți identifica orice neajuns al procesului sau performanței aproape în timp real, economisind timp, bani și resurse.

Sursele de finantare care pot fi accesate de o afacere in vederea indepinirii obiectivelor sale se regasesc in piata sub diferite forme iar accesul se face in principal in functie de profilul si stadiul societatii si scopul finantarii.

Este foarte important ca in orice proiect initiat sau dezvoltat sa va asigurati ca exista o piata de desfacere reala astfel incat intr-un interval acceptabil sa depasiti pragul de rentabilitate si sa stabiliti mixul de surse de finantare al companiei. Elaborarea unui Buget de Venituri si Cheltuieli concomitent cu un Cash-Flow  pe o perioada de maximum 3 ani si verificarea constanta (lunara) a abaterilor de la aceste instrumente de planificare este o necesitate daca doriti ca afacerea sa devina una de succes.

Sursele de finantare utilizate in aces moment pot fi grupate in functie de cateva criterii. Va propunem o structurata in functie de impactul pe care il genereaza asupra structurilor bilantiere, astfel::

–        aport la capital prin suplimentarea acestuia de catre asociati sau actionari;

–        indatorare prin accesarea de finantari de la institutii financiar-bancare.

–        alte surse de finantare de tipul leasing-urilor, accesarea de fonduri nerambursabile, creditari comerciale, etc.

Fiecare din cele 3 grupe se regasesc sub diferite forme si denumiri in functie de particularitatile finantarii si /sau a finantatorului, astfel:

Grupa A. Finantare prin cresterea aportului de capital social

A.1. Finantari prin cresterea capitalului social de la antreprenor sau de la rude sau/si cunostinte.  Aceasta varianta este de regula utilizata in faza de start-up sau / si cand este necesara prima consolidare a afacerii. In ceea ce priveste finantarea de la rude sau cunostinte aceasta ar trebui sa urmeze o procedura asemanatoarea atragerii oricarui investitor, adică prin aport la capital, aportorul urmând a primi parti sociale sau acțiuni care să ateste contribuția sa.

A.2. Finantari prin cresterea capitalului social de la fondurile de capital privat  si cele de capital de risc ( private equity / venture capital).  Astfel, functie de potentialul si modul de prezentare a nevoii de finantare  investitori instituționali (bănci, fonduri de pensii, companii de asigurare, fonduri mutuale etc.) sau individuali pot investi bani in firma in schimbul unor pachete de parti sociale sau actiuni si a unui profit. In aceasta situatie un element semnificativ este reprezentat de momentul si modul de prezentare a necesitatii de finantare in raport cu valoarea solicitata si randamentul estimat.

Acești investitori solicită o rentabilitate pe măsuta riscului potential, fiind axați adesea pe câștigurile obținute pe termen scurt. Un dezavantaj este acela că se pot implica în deciziile companiei, având astfel un cuvânt de spus privitor la strategia pe care firma o va adopta.

A.3. Finantari prin cresterea capitalului social de la ”ingerii afacerilor” ( business angels / angels investors). Obiectivul este de a primi finantari de la investitori privați, foști sau actuali antreprenori, care plasează fonduri în companii aflate în primele stadii ale existenței și care prezintă potențial de creștere. Acestia vor dobândi participații la capital, putând influența pozitiv afacerea prin experiența care acompaniază fondurile investite. Principala diferență între un business angel și fondurile de capital este că primii sunt mai interesați să ajute compania să se dezvolte decât să obțină profit.

A.4 Finantari prin cresterea capitalului social prin emisiune de actiuni. Această modalitate de a atrage finanțare este caracteristică mai ales companiilor mari (prin listarea la bursă), dar se poate constitui o variantă și pentru întreprinderile mici și mijlocii (bursele au creat piețe alternative pe care aceste companii se pot lista). Emisiunea de acțiuni are avantajul de a putea mobiliza fonduri de la toți investorii interesați de societatea respectivă, însă are dezavantajul de a reduce din ponderea de participare la capital a vechilor acționari, motiv pentru care societățile de  mici dimensiuni preferă proceduri care să prezerve structura acționariatului și implicit puterea decizională.

Grupa B. Finantare prin indatorare. Acest tip de finantare are dezavantajul returnării sumelor obținute (plus dobânda), însă are avantajul că nu afectează în nici un fel procesul decizional. Principalele opțiuni când vorbim despre această modalitate de a obține capitalul necesar finantarii afacerii sunt:

B.1. Finantarea bancara. Aceasta sursa este îndeosebi accesata de societatile  aflate în faze de creștere sau la maturitate, deoarece riscul nerambursării este considerat ca fiind acceptabil de catre finantator. Firmele aflate în stadiu de proiect sau nou-înființare pot accesa un credit în condițiile în care reușesc să convingă finantatorul de succesul pe care îl va avea afacerea odată ce a fost pusă în aplicare ideea. Aceasta sursa de finantare este este cea mai răspândită  formă de finanțare prin îndatorare.  In accesarea acestui tip de finantare sunt solicitate analize ale afacerii bazate atat pe datele financiar-contabile cat si nonfinanciare. Instituțiile financiar-bancare pun la dispoziție o gamă variată de produse de creditare adaptate nevoilor de finantare ale firmelor care își doresc să se dezvolte.

B.2. Emisiunea de obligatiuni sau imprumutul obligatar. Este o modalitate de finanțare la care apelează firmele ce se bucură de o oarecare recunoaștere în piata a în care activează. În general societățile listate sunt cele care realizează emisiuni de obligațiuni. Sumele astfel obținute sunt direcționate către destinațiile specificate în prospectul de emisiune (sau memorandum, după caz).

B.3. Imprumutul de la asociati/ actionari. Este o alternativă la aportul la capital și presupune că sumele vor fi restituite după o perioadă de timp stabilita prin contractul de creditare dintre firma si asociat/actionar. Aceasta sursa este utilizata frecvent in Romania, in special in cazul start-up -urilor sau a societatilor a caror structura bilantiera si indicatori nu califica societatea ca fiind bancabila.

Grupa C. Finantari din alte surse . În afară de cele două surse generale anterior există și alte surse de finanțare din care se pot asigura resursele necesare dezvoltarii firmei. Cele mai importante sunt:

C.1. Leasing-ul financiar si operational si leaseback-ul . Aceste tipuri de leasing sunt utilizate in special în cazul în care firma dorește procurarea unor active mobile sau imobile (mașini, utilaje, clădiri, terenuri etc.) pentru nevoile sale de investiții și nu dispune de resursele necesare.

C.2. Creditul comercial (credit furnizor). Creditele furnizor sunt reprezentate de intervalul de timp trecut din momentul în care firma cumpărătoare dispune efectiv de bunul cumpărat și momentul în care trebuie să achite obligația față de furnizor. Acest tip de ”finantare” se practica in relatiile comerciale cu un istoric semnificat si cu o pozitie stabila in piata (de regula departamentul comercial al furnizorilor face o serie de verificari in bazele de date publice si uneori solicita polite de asigurari speciale pentru a acorda limite de credit comercial).

C.3. Operatiunile de factoring si scontare. Aceste tipuri de operatiuni sunt o modalitate de încasare a creanțelor înainte de scadență.  In aceste situatii institutia financiar-bancara analizeaza  solvabilitatea persoanei juridice care  este platitorul final in tranzactie, iar costurile le suporta beneficiarul acelor sume. Practic este o modalitate de a imbunatati lichiditatea firmei in detrimentul profitabilitati, fiind un produs costisitor ca si sursa de finantare  cu recurenta. Este indicata in situatia tranzactiilor punctuale, semnificative ca valoare, realizate cu Key Accounts pentru asigurarea lichiditatilor de performare a contractului  comercial dintre parti.

C. 4. Fondurile nerambursabile (granturi). Pot fi accesate atât pentru a finanța o idee de afaceri ( in cazul programelor speciale de tip Start-Ip Nation), cât și pentru a obține fondurile necesare finantarii capitalului de lucru sau efectuării unor investiții cu obiective bine definite la nivel de societate, tara sau/si bloc comunitar. Pentru a beneficia de aceste fonduri societatea trebuie să realizeze o documentatie speciala pe care sa o supuna validarii/aprobarii, in baza careia va avea dreptul de a utiliza resurse nerambursabil in conditiile prevazute in contractul de finantare dintre parti. Fondurile nerambursabile reprezintă o alternativă foarte bună în comparație cu îndatorarea sau aportul la capital.

C.5. Crowdfunding sau finanțarea direct de la consumatori prin platforme specializate a deveni o sursă foarte comună de notorietate și capital pentru start-up-uri. Acest tip de finanțare aduce clienți inițiali și investitori încă din faza preliminară a unei afaceri. Conceptul inițial  de produs/ serviciu este prezentat prin intermediul acestor platforme iar clienții care achiziționează produsul, primesc de obicei beneficii mult mai mari, față de clienții care achiziționează produsul la momentul lansării.

C.6. Bootstraping sau finanțarea prin schimbul de servicii/produse. Este un tip de finantare pretabila intre partenerii care dezvolta relatii comerciale pe termen mediu sau lung. Pentru start-up-uri  această sursă de finanțare este una din cele mai potrivite și profitabile pe termen lung deoarece nu implică costuri financiare mari ci doar efort prin serviciile oferite sau doar costul de producție. Un exemplu poate fi: in situatia unei firme de servicii digitale in domeniu de marketing plata serviciilor catre contabilul sau / firma de consultanta se realizeaza prin realizarea unui website de prezentare.

Este importat sa identificati acele resurse optime pentru specificul companiei si tipul de nevoie de finantare. 

In foarte multe situatii antreprenorii si societatile fac eforturi extraordinare pentru a castiga cat mai multi clienti din piata. De regula, acest demers se face in mai multe etape si intr-o perioada de timp mare, prin politici de vanzare diverse in functie de realitatile economice de la acel monent.

Dupa cativa ani de eforturi semnificative  firma ajunge sa detina un portofoliu de clienti, fie activi sau inactivi si un portofoliu de produse/servicii care raspund mai mult sau mai putin cerintelor clientilor. In cadrul acestui portofoliu nu toti aduc acelasi nivel de plus valoare/profitabilitate.

Suntem constienti de faptul ca Cifra de afacere este influentata direct de portofoliul de clienti. Valoarea portofoliului de clienti este data de totalitatea celor pe care ii are firma, astfel valoarea creste cu noii clienti “castigati” si scade cu cei  “pierduti”.  Portofoliul de clienti  creste si se dezvolta in functie de modul cum interactioneaza firma cu nevoile clientilor.

In mod constant trebuie sa existe un demers de analiza a portofoliului de clienti, in functie de cantitatile cumparate, structura marjelor de profit aferente produselor vandute, termenele de plata, zona geografica, nivelul costurilor complementare generate, etc. Foarte multe companii fac greseala de a sumariza vanzarea la livrare si incasare punctuala, fara a duce acest demers catre o relatie comerciale pe termen mai lung si cu un grad de satisfactie a nevoilor superior celui actual.

O componenta din Cifra de afaceri este si ”profitul” companiei. Este necesar sa folositi o serie de indicatorii de performanta ai portofoliului de clienti pentru ai identifica pe acei care va aduc volumele si marjele de profit dorite. Din experientile personale, nu de putine ori, managementul nu avea o situatie clara a sumelor de incasat si a profitabilitatii pe client, ajungandu-se sa se faca vanzari la preturi sub costul de productie sau achizitie, si uneori la clienti care inregistrau restante semnificative sau chiar erau in situatii de insolventa sau dificulate economica.

Dat fiind ca:

-fiecare client face achizitii in structuri si volume diferite de produse/servicii;

– partenerii beneficiaza de termene de plata personalizate;

– profilele de risc economic sunt individuale,

unii clienti sau categorii sunt mai importanti decat altii.  Partenerii profitabili trebuie cel  putin pastrati in portofoliu si pe baza profilului acestora se creste numeric volumul clientilor. Obiectivul final este  dezvoltarea portofoliului de clienti si cresterea vanzarilor intr-un mod predictibil si profitabil.

Fiecare companie trebuie sa fie sigura ca are un sistem functional de analiza si optimizare a portofoliului de clienti. Lipsa lui influenteaza nivelul cifrei de afaceri si profitabilitate pentru ca:

–        permite identificarea clientilor care aduc cele mai mari venituri raportate la nivelul de cheltuieli optime pentru derularea relatiei comerciale cu acestia (profitabilitate).

–        ajuta la definirea strategiei personalizate de marketing si vanzari pentru cei mai profitabili clienti.

–        arata clientii care nu aduc valoare afacerii. Odata identificati, poti alege fie sa le aloci mai putine resurse, fie sa incetezi colaborarea cu ei pentru a-ti putea concentra eforturile spre clientii care te ajuta sa iti maresti cifra de afaceri, profitabilitatea si implicit sa poti dezvolta afacerea.

–        ajuta sa intelegi care este ponderea veniturilor generate de fiecare client in veniturile tale anuale recurente si sa iti ajustezi strategiile si serviciile pentru a pastra sau creste (unde este posibil) aceasta pondere.

–        ajuta la o corecta repartizare a resurselor firmei Dvs. pentru maximizarea profitabilitatii.

Intotdeauna trebuie sa stiti care sunt top XX clienti pe volum si pe marje de profit pentru a va construi politicile de vanzare pe profilul acestor ”parteneri” valorosi si implicit pentru a optine rezultatele dorite.

Clientul este totul pentru o afacere. El este cel mai mare „asset” al unei firme, astfel  trebuie sa va asigurati in mod permanent ca aveti un portofoliu de clienti corect structurat si profitabil.

La nivel practic si teoretic exista un numar semnificativ de indicatori care prin structurare si personalizare ofera posibilitatea realizarii de instrumente complexe si utile in determinarea trend-urilor si/sau pentru comparații cu celelalte companii din sectorul in care activează.
Indicatori financiari se împart în mai multe categorii, curent utilizate fiind urmatoarele: indicatori de lichiditate, indicatori de risc, indicatori de activitate (gestiune), indicatori de profitabilitate, indicatorii politicii de dividend.
Indicatori de lichiditate
Lichiditatea reflectă capacitatea companiei de a-și onoara obligațiile prin transformarea activelor curente (stocuri, creanțe, investiții) în numerar. In multe situatii afacerile nu sunt închise din cauza ideii antreprenorului, ci din cauza crizei de cash care nu mai permite desfasurarea activitatilor curente si /sau a celor de creșterea .
Lichiditatea generală = Active circulante/Datorii curente
Lichiditatea imediată = Active circulante, stocuri/Datorii curente
Rata capacității de plată = Casa și conturi la banci + investiții pe termen scurt/Datorii curente
Indicatori de risc/datorii
In asigurarea resurselor necesare activitatilor curente si a investitiilor se recomanda un raport echilibrat intre datorii si capitaluri. Acest raport este corelat cu industria in care activeaza si faza in care se regaseste societatea.
Rata de îndatorare globală = Datorii totale / Active totale
Levierul = Datorii totale / Active totale
Rata solvabilității generale = Active totale / Datorii curente
Gradul de acoperire al dobânzilor = Profit înainte de plata dobânzilor și a impozitului pe profit (EBIT) / Cheltuieli cu dobânda
Indicatori de activitate
Activitatea societatii trebuie sa se desfasoare in limita anumitor intervale de volum si frecventa pentru a se pozitiona peste pragul de rentabilitate si implicit pentru a fi o activitate profitabila.
Rotația debitelor (clienți) = Cifra de afaceri / Sold mediu clienți
Durata de rotație a debitelor (clienți) = Sold mediu clienți / Cifra de afaceri * 365 (nr. de zile)
Rotatia creditelor (furnizor) = Achiziții de bunuri / Sold mediu furnizori
Durata de rotatie a creditelor (furnizor) = Sold mediu furnizorilor / Achizitii de bunuri * 365 (nr. de zile)
Rotația stocurilor = Costul vânzărilor / Stoc mediu
Durata de rotație a stocurilor = Stoc mediu / Costul vânzărilor * 365 (nr. de zile)
Indicatori de profitabilitate
Acești indicatori dezvăluie eficienta societatii în a-și utiliza resursele pentru a genera profit.
Marja profitului operational = Profit operational (EBIT) / Cifra de afaceri * 100
Marja brută din vânzări = Profit brut din vanzari / Cifra de afaceri * 100
Marja netă din vânzări = Profit net / Cifra de afaceri * 100
Rentabilitatea economică = Profit net / Active totale * 100
Rentabilitatea financiară = Profit net / Capital propriu * 100
Rata rentabilității resurselor consumate = Profit net / Cheltuieli totale
Rentabilitatea capitalului angajat = Profit înaintea plății dobânzii și a impozitului pe profit (EBIT)/Capital angajat
Acesti indicatori prezinta individual realitati structurale si de evolutie din cadrul firmei. Acesti indicatori, in activitatea de analiza, trebuie structurati si analizati in machete personalizate functie de domeniul de activitate, complexitatea afacerii si marimea acesteia.
Monitorizarea activa a indicatorilor ofera validari si/sau avertismente cu privire la calitatea activitatii societatii. Astfel frecventa monitorizarii anumitor grupe de indicatori este decisa de profilul de risc al societatii, situatia economica generala a industriei in care activeaza si obiectivele manageriale.

In asigurarea sanatatii financiare a unei companii sunt o serie de indicatori financiari si operationali care trebuie urmariti in mod constant prin intermendiul unui instrumente de analiza si decizii de tipul ”tablou de bord”.

Acest tablou de bord trebuie sa contina in mod minimal indicatorii:  pragul de rentabilitate, marja de siguranta, marja de profit a companiei, costul mărfurilor vândute, necesarul de fond de rulment, fluxul de numerar si raporturile financiare privind creditele in sold, nivel gradului de indatorare, evolutia inflatie si a dobanzilor de creditare.

Acești indicatori pot fi suplimentați cu indicatori operationali care arata nivelul de presiune asupra lichiditatilor, cum ar fi:

·        Durata de încasare a clientilor: indică intervalul mediu de timp in care se  încaseaza clientii, calculat de la data emiterii unei facturi către un client și până la data încasării efective a sumei.

·        Viteza de rotație a furnizorilor: este intervalul mediu de timp in care se plătesc facturile către furnizori. Aceste doua viteze trebuie sa fie corelate in beneficiul firmei DVS.

Verificarea acestor indicatori trebuie realizata cel putin lunar. O frecventa de utilizare optima a unui astfel de tablou este cea saptamanala. In situatii existentei unei infrastructuri informatice optime indicatorii de numerar  trebuie monitorizați în fiecare zi. Indiferent de situație, configurarea unui tablou de bord vă va permite să țineți evidența zillnică a tututor indicatorilor cheie de performanță.

 In perioada de inflatie este foarte importanta cunoasterea evolutiei pragului de rentabilitate a activitatii, a costurilor de productie pe clase / tipuri de produse si  a marjelor de siguranta pentru a identifica solutiile optime de implementat pentru diminuarea sau anularea efectelor negative. Primul impact, in perioada imediat urmatoare, va fi asupra lichiditatii si profitabilitatii activitatii, urmat in pasul doi de corectii negative asupra costurilor fixe si a investitiilor  in curs sau viitoare.

 Sunt instrumente software ( inclusiv integrate in aplicatiile de contabilitate) care pot fi configurate să emită avertismente când unii indicatori depășesc nivelurile de declanșare definite de specialistii din cadrul firmei DVS. Avertismentele timpurii vor economisi resurse si vor asigura desfasurarea activitatii la un nivel competitiv.